Luxemburg via Amsterdam

Pentru mine, vacanta ideala seamana a munca. Nu e nicio ironie - e doar o sansa, pentru care sunt recunoscatoare, sa calatoresc si sa cant la pian. Imbinarea intre cele mai interesante doua hobby-uri ale mele, unul fiindu-mi, de fapt, meseria (principala).

Sunt la un master class de pian in Luxemburg.
Invat detalii subtile de interpretare a muzicii franceze (in special Ravel si Poulenc) de la sursa. Dl. Gabriel Tacchino, ultimul elev al lui Poulenc, e simpatic, vorbaret si povesteste cum ii explica d-na Marguerite Long ca "Maurice disait.." asta si pe dincolo. Cum sa folosim pedalele. Cum sa urmam cu sfintenie tot ce e scris pe partitura, dupa principiul "Jouez moi, lisez moi, mais ne m'interpreter pas!" (citat Ravel). Fara rubato unde nu e, cu mare atentie intre piano si pianissimo si alte nimicuri foarte importante.

Multumesc celor care m-au ajutat sa ajung aici. Mersi, Sabina :) si multa energie pentru pregatirile Misterului - ne vedem la Innersound!

Mersi, Raluca si Mihaela pentru gazduirea impecabila!

Mersi tuturor celor care au donat in campania dedicata participarii mele la curs! (inca se mai poate dona :) )

Casa in apus

De vreo cateva saptamani urmaresc disparitia unei case de la coltul intersectiei Schönbrunner Straße, pe unde trec, cu masina, cam o data la cateva zile.
Vineri nu mai erau decat cateva gramezi de moloz si am remarcat, ca pieton, casa alaturata.

Soarele incalzea, dinspre vest, fatada ei de un galben.orange tipic vienez. Mi-am dat seama ca e pustie si se incalzeste in lumina soarelui ca un vestigiu apartinand, deja, trecutului. Privea, cu ferestrele ei, spre apus.

I-am auzit sunetul, ca de hornuri, bucium si animale preistorice imense, porti inchizandu-se fara sa mai aiba ce inchide.

I-am facut poze. Asa va ramane, chiar daca, in cateva saptamani, nu va mai fi acolo.