De vreo cateva saptamani urmaresc disparitia unei case de la coltul intersectiei Schönbrunner Straße, pe unde trec, cu masina, cam o data la cateva zile.
Vineri nu mai erau decat cateva gramezi de moloz si am remarcat, ca pieton, casa alaturata.
Soarele incalzea, dinspre vest, fatada ei de un galben.orange tipic vienez. Mi-am dat seama ca e pustie si se incalzeste in lumina soarelui ca un vestigiu apartinand, deja, trecutului. Privea, cu ferestrele ei, spre apus.
I-am auzit sunetul, ca de hornuri, bucium si animale preistorice imense, porti inchizandu-se fara sa mai aiba ce inchide.
I-am facut poze. Asa va ramane, chiar daca, in cateva saptamani, nu va mai fi acolo.
Vineri nu mai erau decat cateva gramezi de moloz si am remarcat, ca pieton, casa alaturata.
Soarele incalzea, dinspre vest, fatada ei de un galben.orange tipic vienez. Mi-am dat seama ca e pustie si se incalzeste in lumina soarelui ca un vestigiu apartinand, deja, trecutului. Privea, cu ferestrele ei, spre apus.
I-am auzit sunetul, ca de hornuri, bucium si animale preistorice imense, porti inchizandu-se fara sa mai aiba ce inchide.
I-am facut poze. Asa va ramane, chiar daca, in cateva saptamani, nu va mai fi acolo.
