(F)lutul si urechile scufundate

La recitalul din seara asta am interpretat Schubert - un impromptu, pe urma Gretchen (vocal + pian) si primul preludiu de Rachmaninov.

Pe Schubert, fiul meu mi-a instalat deasupra capului - bineinteles, fara sa observ - atarnata de ghirlanda cu "Lamulti ani" ramasa de la ultima aniversare, o magnifica instalatie vizuala (se poarta zilele astea, vad, in cercurile artei) compusa din cateva beculete, multe fire si o baterie. Dupa care s-a refugiat pe cealalta parte a pianului si mi-a declarat incet ca arat foarte bine asa, luminata. (se referea la beculete, nu la vreo inspiratie cereasca pe care i-ar fi putut-o insufla stradaniile mele muzicale).

Pe urma mi-a declarat suparat ca sora-sa i-a taiat parul cu foarfeca. L-am convins, fara sa ma opresc din cantat, ca trebuie sa isi fereasca podoaba capilara mai bine; iar ei am incercat sa ii fac clar ca nu e delicat ce face. Atunci am observat bucata de (plastilina?) pe care o avea in mana si incerca sa o taie cu foarfeca. (langa Steinway, bineinteles)

Fii-mea cea mica a inceput sa fredoneze si ea notele mai inalte din Gretchen, dupa care, misunand pe langa mine, s-a refugiat in spatele meu.

Terminand eu doua pagini din Rachmaninov m-am intors sa vad ce face - era cuminte, intr-o pozitie simpatica pe ceea ce fusese un scaun inalt de copil (trebuie sa il dam cadou, m-am saturat de el prin zona) , taia bucata gri, neidentificabila, cu o foarfeca. M-am gandit ca-i plastilina, am stat in cumpana, i-am luat-o totusi si era... cam prea tare.

"mai copii, ce-i asta?" "e lut", imi spuse Andrei. [flash instant: Andrei in dormitor, mai devreme, cu mainile gri, ude, pline de argila, cu o substanta verde in eprubeta, declarandu-mi serios ca acum substanta face fire; pe urma bule; mama, ce extraordinar; mama, si tu ai dintr-asta (mda, m-a vazut copilul cu o masca de argila candva); Andrei, zboara cu substantele in atelier si nu le mai imprastia prin casa ca ne poti otravi pe toti!! - am uitat sa va spun ca m-a intrebat cate experimente trebuie sa faca un om ca sa ia premiul Nobel. End flash] 

"Dragii mei, nu e o idee buna sa tai lutul cu foarfeca in sufragerie, langa pian."

"te rog, mami, da-mi flutul inapoi!" insista fi-mea.

M-am prefacut ca am urechile "scufundate" (alta expresie de-a domnisoarei), i-am confiscat (f)lutul si am venit sa scriu pe blog. Dramatismul din Gretchen si Rachmaninov combinat cu ceapa de la masa de seara, instalatii vizuale si lut (in pamant ne vom intoarce) e prea (a)normal ca sa nu dau share. Macar pentru propriile noastre amintiri.