Samstag, 14. Februar 2015

Vineri, 13. The day of judgement.

Astăzi am fost martora unui moment care nu ar trebui să existe pe lumea asta, și tocmai pentru că există îmi iau inima în dinți să scriu câteva cuvinte despre el.

Băiatul de 15 ani al unei cunoștințe a murit.

N-am știut inițial din cauza cărei boli, am fost șocați cu toții când am auzit, am presupus că avea cancer sau altceva foarte grav, am mers la comemorarea dinaintea înmormântării. Fusesem rugați să nu aducem nimic, să nu venim în doliu. Doar să venim, pur și simplu, să ne aducem pe noi.

Când am ajuns, muzica începuse deja în sala cu scaune roșii. Pe mijloc se desfășura un covor, tot roșu, sângeriu, până la urna din față, unde erau multe lumânări și, pe ecran, o poză.
Muzica era hard rock. Melodiile lui preferate. În sală, majoritatea erau adolescenți, colegii lui de clasă.

La a doua melodie am simțit că nu mai pot ramâne acolo, și am făcut un efort de voință să mă stăpânesc și să rămân.

După câteva cuvinte introductive, a venit în față mama. Nu știu cum de mai stătea în picioare, nu știu cum a avut putere să țină speech-ul.

A mulțumit celor prezenți că au venit, și a vrut să le spună, celor care nu știau, cauza morții fiului ei.

...băiatul ei suferea de o formă de schizofrenie. Auzea voci, avea coșmaruri, avea o depresie foarte puternică. Vocile îi spuneau să își facă rău. Nu a mai suportat, nu a vrut să ajungă să îi rănească și pe alții. Deci a decis să își ia viața. A lăsat un bilet în limba engleză, once upon a time, there was a boy who had everything he wanted, but he was not happy. Și s-a hotărât să facă ce a făcut. Și ultimul lui cuvânt a fost: în sfârșit!...

Și nu mai știu ce a zis. Îmi aduc aminte că au urmat poze cu băiatul, într-un slide show, pe fundalul unor melodii foarte hard rock, una dintre ele având un refren obstinat cu „mama, we all go to hell” și tot așa. La un moment dat, vocile suprapuse și acompaniamentul instrumental erau atât de groaznice (cel puțin pentru mine), mai ales pe fondul de durere și de șoc în care ne aflam cu toții, încât faptul că mama s-a ridicat de pe scaun și a leșinat nu a mai surprins pe nimeni.

Copiii din sală încercau să fie curajoși. Mulți nu reușeau și ieșeau plângând. Printre ei, mulți aveau haine negre, tăiate, pantofi înalți, cu ținte, modele care semănau cu lanțuri sau oase.

Mi-am adus aminte scurt de tinerețile mele depărtate, în care aveam 13-14 ani și mă uitam de departe, cu multă curiozitate și respect, la rockerii care se strângeau seara la „oase”, lângă Teatrul dramatic în parc.

Mi s-a oprit un nod mare de tot în gât.

Și ca să nu mai vorbesc în dodii, trec la subiect: este groaznic și se întâmplă.

Depresia este o boală care nu are voie să fie minimalizată.

Iar anumite tipuri de muzică, în unii oameni, DUC LA DEPRESIE, susțin depresia, nenorocesc creierul când sunt ascultate prea mult.

Nu sunt o fanatică a clasicismului, am și eu preferințele mele din repertoriul de toate culorile sonore și da, recunosc, îmi plac unele lucruri de la Metallica, da, am ascultat, de voie, de nevoie, și Night core și da, mi-e tare teamă de efectul sunetelor ălora tari, nemiloase, amestecate și crude, pe versuri de o franchețe și o disperare rece, cu care copiii noștri se obișnuiesc, cresc, și unii dintre ei pășesc în moarte.

Nu știu dacă a fost întâi acea muzică, care a provocat anumite stări, sau stările alea și boala au cerut și s-au regăsit într-o anumită muzicâ. Știu doar ce am văzut, și am auzit, și nu-ți mai folosesc la nimic toată afacerea și banii dacă al tău copil moare. Nu mai ai suflu, nu mai ai nimic.

Vă rog - puneți copiilor muzică clasică. Măcar un pic. Ajută la depresie. Ajută creierului. Ajută sufletului. Și în timp ce sună ușor în marginea camerei, hai să ne jucăm cu copiii noștri. Hai să plantăm împreună niște flori, să spălăm o chiuvetă, să facem un tort, să vizităm un bătrân, nu știu, niște lucruri care să ne aducă fizic mai aproape de lumea asta care poate fi și frumoasă. Momentele astea sunt tot ce avem.

Copiii sunt atât de sensibili. Ca și noi când eram ca ei. Nu-i lăsați atât de mult în compania chimicalelor auditive și ale violenței imaginare. Am văzut manga și filme de groază pentru copii și nu credeam că ai mei ar putea fi interesați de așa ceva. Uite că sunt, pentru că e mărul incitant. Ca tehnologia pe care o poți folosi într-un fel sau altul. Să înveți sau să te obișnuiești. Să ajuți sau să te distrugi.

Acesta este un articol ca să îmi aduc aminte. Îi iubim, atât de mult. Facem tot ce știm mai bine. Uneori nu e deajuns. Uneori, însă, mai putem face ceva.

Puneți copiilor muzică clasică. Îi ajutați să zboare.

Mulțumesc.

Samstag, 7. Februar 2015

Vreau cartea de bucate a lui Jamie Oliver, sau: cum sa economisim in bucatarie

Astăzi am o temă de casă.
Cerințele sunt formulate foarte exact pe pagina de la Curtea Veche Publishing și constau în a prezenta trei modalități prin care economisesc în gospodărie. Cadoul e prezentat tot acolo, dacă sunteți curioși.

Problemă / rezolvare No. 1:


Una din pozițiile cele mai frecvente și costisitoare din meniul familiei noastre, respectiv al oricărei familii, este pâinea noastră cea de toate zilele.

Indiferent că ne referim la o pâine de calitate foarte bună (integrală, bio, din care aș cumpăra eu) sau albă și umflată artificial, din cea mai simplă făină albă, costul ei este întotdeauna de ca. 2 până la 3 ori mai mare decât dacă aș cumpăra ingredientele și aș face-o singură.

Am un Kennwood multifuncțional pentru frământat. Am primit cadou și o moară de cereale cu care îmi macin făină proaspătă (cam jumătate din cantitatea necesară unei pâini). Cumpăr drojdie și făină din care vreau și ne pregătim singuri pâinea. Adaug semințe sau condimente după gust.

Câștig (economie): ca. 30 - 60 Euro pe lună. Plus distracția pe care o au copiii când mă ajută la frământatul final. Plus aroma incredibilă de pâine proaspătă pe care o răspândește cuptorul în toată casa.

Problemă / rezolvare No. 2:

Iaurturile cu fructe. Ne plac foarte mult. Problema e că cele din comerț conțin mult zahăr și aproape deloc fructe. În afară de asta, prețul pe kilogram (pe care îl vedeți dacă vă uitați cu atenție pe eticheta de preț din raft) este de 2 până la 5 ori mai mare decăt al iaurtului normal. Practic plătim cantitatea de culori de pe ambalaj: cu cât mai mic iaurtul, cu atât mai scump.

Deci ce fac? Cumpăr cel mai bun iaurt simplu bio, un pachet de zahăr vanilat brun, brut și bio și o pungă mare de fructe de pădure congelate, amestecate (astea nu trebuie să fie bio, tot din pădurile noastre am impresia că ajung în pungă prin mâinile culegătorilor). Sau le cumpăr din piață dacă e sezon. Fac rost de un borcan sau o sticluță de dulceață (afine, zmeură etc. etc.) de la bunica sau mătușa sau doamna Bejan, maestre în arta dulcețurilor.

Dimineața amestec iaurturile cu fructe congelate și dezghețate, cu zahăr bio brut în proporție civilizatâ, cu ceva müsli integral și cu ceva dulceață. Îmi iese un bol imens de iaurt cu fructe adevărat și de vreo x ori mai ieftin decât surogatul din comerț. Poftă bună!

Problemă / rezolvare No. 3: (în două etape)

A. Cu toată economia, ne mai rămân și nouă resturi de mâncare de acum 3-4 zile. Dar avem găini :) Ele reciclează aproape orice și transformă orice coajă, firimitură și bucățică în ouă proaspete. Ce rămâne de la ele se transformă în compost. Iar compostul ajunge în miniseră, unde se transformă în legume proaspete, în pătrunjel, spanac și alte bunătăți. 

Am calculat că prețul unui sac cu cereale pentru găini este de două ori mai mic decât prețul ouălor produse de ele într-o perioadă dată. În plus avem, din an în Paști, și câte o ciorbă delicioasă (foarte rar, pentru că nu mă lasă inima să le sacrific decât în situații critice). (Vegetarienii, vă rog să nu îmi săriți în cap! Decât să am 5 cocoși care să se omoare între ei mai bine intervin eu și îmi hrănesc copiii cu ceva alergat prin curte).

Pentru aceste găini am mai găsit o modalitate de economie. Toate magazinele și aprozarele aruncă non stop frunze de salată pe care le extrag de pe marginea exemplarelor așezate în raft, pentru ca acestea să pară mai proaspete. Frunzele alea, împreună cu legumele aruncate la fel de nemilos la coșul de gunoi, pot fi recuperate dacă o rog pe tanti responsabilă cu acțiunea asta. Și uite așa ajung, de obicei, cu o cutie de carton mare și plină cu frunze de salată, gulii, ardei, dovlecei etc.etc. la găinile mele, pe lângă cumpărăturile ”normale”.

Câștig (economie): ca. 10 Euro pe lună plus ciorba ocazională și calitatea ouălor. Plus reciclarea tuturor resturilor alimentare.

B. Ce urmează să scriu e, probabil, răsuflat, dar: majoritatea magazinelor reduc la jumătate articolele care expiră în curând. Multe dintre ele sunt încă super bune și îmbogățesc meniul semnificativ.

Câștig (economie): depinde de produs, dar cu siguranță 50%.


Așa deci, mai trebuie doar să introduc hashtag-urile și am îndeplinit toate condițiile pentru a mă bucura de sosirea unui colet frumos cu Jamie Oliver în el :)

Thanks!

#SaveWithJamie

#EroulSaptamanii

PS cum lansez o provocare? Sabina?